Pacaleala!

As vrea sa incep prin a spune ca sunt foarte frustrata pentru ca nu am reusit sa folosesc diacritice pe calculatorul de pe care scriu acum. In acelasi timp sunt recunoscatoare pentru faptul ca el exista si il pot folosi. Ah, deja ma vad la iarna, intr-o sambata dimineata tarzie (cand sper ca nu voi munci), sorbind din cafea si editand toate articolele in care nu voi fi putut sa folosesc diacritice. Pentru ca ordine, disciplina si un strop de OCD.

Revenind la subiectul blog-ului, iata cum v-am pacalit fara macar sa fie 1 aprilie. M-am despartit de voi toti cu urale si incurajari, cu imbratisari; mai-mai ca ati iesit pe geamurile caselor fluturandu-va batistele la ora cand mi-a decolat avionul. Credeati, poate, ca am plecat intr-o aventura curajoasa, intr-o drumetie intinsa pe mai bine de doua luni! Hahahaaaa, pacaleala! Blonda e la Tokyo, arde gazul in stil relax!

De fapt, credeati bine, doar ca n-am inceput inca. Poate asteptati vesti despre cum e viata la drum lung, cum se simte omul in pielea unui melc, mergand agale cu casuta-n spate. Eh, va trebui sa mai asteptati o lecuta. Ca orice roman care se respecta, am inceput traseul cu o bine-venita pauza. Asta inseamna ca pornesc pe 2 iulie. Pana atunci stau in Tokyo, ma plimb pe strazi si fac poze, ca tot turistul. Iar pe 2 iulie plec spre Yokohama unde - ati ghicit! - mai iau o pauza de doua zile. Pentru ca tot acas` la mine am invat ceva despre pauzele lungi si dese, cica ar fi cele mai productive.

Lasand gluma la o parte, sunt cateva zile de care am nevoie. De ce? Pentru ca in orasul asta sunt si Oameni pe care vreau neaparat sa-i vad. Si pentru ca aveam nevoie sa ma organizez un pic: apar tot felul de neprevazute. De exemplu, am o problema cu roaming-ul: desi e activat, nu pot sa dau niciun telefon, nici in Romania, nici in Japonia. Apoi, navigatorul pe care mi l-am pregatit de-acasa a `pierdut` (???) harta Japoniei. Probabil si-a facut vreun update, s-a reinstalat, dar nu a inclus si harta Japoniei. Iar acum trebuie sa gasesc o modalitate sa descarc 700mb de harti pe telefon via wifi. Daca sunteti prea obisnuiti cu binele, va anunt ca internetul nu e peste tot la fel de rapid ca in Romania. Asta inseamna ca va trebui sa obtin respectiva harta fara sa stau langa telefon doua zile, rugandu-ma la toate zeitatile pamantului sa nu pierd conexiunea. Dar voi gasi eu o solutie.. pentru asta mai am timp pana pe 2 iulie, nu? In caz contrar, va trebui sa ma bazez pe hartile printate in Bucuresti.

Dar cel mai mult am nevoie de zilele astea ca sa imi dau seama ca sunt aici, ca am ajuns in Japonia si ca urmeaza sa fac ceva care ma va scoate complet din zona de confort. Chestia asta a ramas inca la nivel de idee, inca nu m-a ajuns din urma faptul ca e pe bune, sunt aici si se intampla tot ce am planuit. Deci mai am nevoie de putin timp.

Pana imi apuc toate planetele de urechi si le aliniez frumusel, va las cu dovada irefutabila ca am ajuns exact unde trebuie.

Mini-biscuiti Oreo si prajituri Oreo pentru Sufletul meu